Livada
Cum mergeai spre Bogdan-Vodă,
Chiar ieșind in Șerbănești,
Se-ntindea pe partea stângă,
O livadă ca-n povești.
Meri,caiși,cireși in floare,
Primavara când venea,
Cu o nea strălucitoare,
Toată valea o umplea.
Florile,după aceea,
Se topeau și-n locul lor,
Fructe mici radeau pe ramuri,
In căușul frunzelor.
Fie-n deal,fie la vale,
In curând dacă treceai,
Te-mbiau ,langă livadă,
Mari, cireșele de mai.
Mai târziu era livada ,
Vara ca un furnicar,
Micuți,tineri,chiar si vârstnici,
Nu stăteau o clipă doar.
Iar, către sfârșitul verii,
Harnicii,gălăgioșii,
Umpleau țarcuri mari cu mere,
Verzi și galbene… și roșii.
……………………………..
Insă astă primavară,
Livada a dispărut.
A rămas pustia vale,
Cum era, intr-un trecut.
Și-am fost ispitit de ură,
Și de-un fel de supărare,
Când văzui valea deșartă,
Fără niciun un pom in floare.
A cui o fi fost ideia,
De-o fi prost,de-o fi deștept,
Una știu că hotărârea ,
N-a fost lucru ințelept.
Dac-ar fi-nțeles ce muncă,
și cați bani s-au investit,
Pân’livada s-o distrugă,
De cinci ori s-ar fi gândit.
Parcă-l văd pe Neica Nimeni,
Lucrul rău ce l-a făcut,
Completându-l cu prostia:
“Ce-am avut și ce-am pierdut!”
Și va vinde,toată valea,
Iar acei ce vor veni,
Mai cu vile,mai cu blocuri,
Toți,se vor imbogăti.
Sper să fie-altă poveste,
Un alt scop să se-ntrevadă:
Și-n curând va fi in vale,
Altă tânără livadă.
Nicolaie Ionescu
Bacau,08.02.2018