Trăiesc în Bacău de mulţi ani, printr-o întâmplare am primit un apartament în centrul oraşului, fiind martor zilnic, din balconul meu, la transformările care au schimbat, dacă nu prea mult şi în bine, imaginea centrului civic, aici unde pulsează viaţa, au loc cele mai importante evenimente care au marcat istoria oraşului.
Anii au trecut peste mine, dar şi peste oraşul meu, însă niciodată nu voi uita acele zile de sfârşit de decembrie 1989, când, pe 22, pe la prânz, mii de oameni au umplut strada principală, spaţiul din faţa Casei de Cultură. Era o atmosferă sumbră, tensiunea mustea peste tot, steagurile tricolore cu gaură erau fluturate de mulţi tineri.
Eram cu urechile la televizor şi cu ochii în stradă. Am coborât alături de ei. Panica, frica, groaza, se simţeau peste tot. Oamenii alergau speriaţi, unii se urcaseră la balconul de la Partid, aveau şi un microfon: Jos Ceauşescu!, Jos comuniştii!, Libertate! Libertate! strigau toţi.
A fost o noapte de coşmar, de incertitudini, frica era starea generală. Numai cine nu a fost în centrul oraşului atunci, nu poate înţelege prin ce au trecut miile de băcăuani în acele zile. Peste tot în ţară era la fel. Liniştea şi pacea au venit mult mai târziu, pe la începutul anului următor. A
cum, când Revoluţia a schimbat lumea, când trăim în libertate, când Lumina noastră a învins şi frica a dispărut, văd altfel oraşul meu. Văd altfel de la balconul meu: suntem liberi. Lumina şi Adevărul au învins.
Vasile Foșca