Ne platim din greu fericirea promisa!

S-au dus si alegerile locale. Am votat pe ora 11.00, era liniste, nu se prea inghesuia lumea, insa domnul acela care “scana” buletinele se misca foarte greu, nu stiu ce va face când va veni mai multa lume. Dar nu asta este problema mea, eu nu inteleg, cu toate argumentele aduse, de ce statul român trebuie sa subventioneze cheltuielile din campania electorala a candidatilor.

Peste tot unde functioneaza principiile democratice, candidatii, de regula, fac parte si sunt sustinuti de partide politice, o uniune de indivizi care, pe baza unui program, doreste sa fericeasca un popor, o natiune, prin câstigarea alegerilor, atunci sa scoata banii.

Nu discutam aici ce-i mâna in lupta, eu am o problema cu sumele dislocate de la bugetul national, in conditiile in care sumele imense repartizate ar putea fi folosite mult mai eficient in alte domenii care sunt in suferinta.

Fiecare partid care are candidati la functia de primar al unui municipiu primeste 100 de milioane, unul care se inscrie la un oras ia 70 de milioane, iar altul din mediul rural vreo 50 de milioane de lei. Sunt, la nivelul tarii, sume imense.

Spuneam ca nu inteleg de ce, daca un partid, o persoana vor sa-mi aduca bunastarea in casa, in oras sau fabrica, materializata deocamdata in promisiuni, trebuie sa-l platesc inainte. Daca tot este sa platim campania electorala, atunci ar trebui sa fie ca in sport, câstiga cel mai bun, el ia premiul, medalia, aplauzele.

Duhalmu Petre