De câteva zile, tot bate vântul prin Bacau, si nu o zic in gluma, ci chiar asa a fost. A si plouat oleaca, zilele trecute, dar numai cât sa spele drumurile si masinile.
Nu-i rau, vorba aia „decât deloc”. In fine, nu asta e problema, ci mai degraba ce s-a intâmplat din cauza vântului. Ei bine, toata zgura de la CET a luat-o vântul asta nebun si a dus-o spre nord, ca asa batea vântul, facând un mic prapad prin curtile celor pe unde a trecut valul de cenusa si praf. Ce-o fi fost in inimile si, mai ales, la gurile celor loviti de valul de cenusa, numai ei stiu.
Ii si inteleg prin ce au trecut, pentru ca odata, mai cu vreo 4-5 ani in urma, m-a prins si pe mine un fenomen dintr-asta, dar macar eram in masina.
Ideea e ca astora de la CET, nimeni nu le cere socoteala. Stiu ca, in alte dati, s-a mai scris la dvs. in ziar, ca ei stropesc mereu cu furtunul de apa, ca sa nu imprastie vântul cenusa. Uite ca, de data asta, atât de mult s-au rupt astia de la CET cu stropitul, incât zgura a ajuns pe unde v-am spus. In schimb, pe un tânar fermier care si-a cumparat o instalatie de irigat culturile, atâta l-au mai foit astia de la Agentia de Mediu, de era omul sa renunte si la agricultura, si la irigatii, la tot.
De lehamite. Basca a mai si cheltuit vreo 60-70 de milioane de lei vechi pe avize, aprobari, hârtogaraie cât China, la Mediu, la Directia Apelor etc. etc. (de parca omul polua când iriga culturile).
O mare tâmpenie, va spun. Iar pe astia de la CET sau pe ceilalti de la CICH – cât timp a functionat – nu i-a mai foit Mediul, nici nu le-a scobit buzunarele cu amenzi. Pentru ca asa e in România, pentru unii, muma, pentru altii, ciuma.
Viorel Cristei