Vreau sa semnalez un fapt care, probabil, afecteaza si alti bacauani, si chiar daca, in acest moment, nu pot fi gasite solutii, poate aud cei mari de prin birouri de Capitala si schimba ceva, legislatia, mentalitatea, fiscalitatea sau ce-o mai trebui pe acolo.
O sa fiu scurt si concret. Detin o masina Dacia din 2003. Nu mai e buna, nu mai e functionala, nu mai are rost sa investesc in ea, pentru ca nu se merita. Asa ca am decis sa o duc la Remat. S-o dau la fier vechi. Stiti câti bani mi-au oferit pe ea? 250 de lei!
Nu-mi venea sa cred ce aud urechile mele! Cum doar 250 de lei?, am intrebat, nu se poate asa ceva! E mult prea putin, e totusi o masina, nu o cutie de fier. Mi s-a raspuns sec ca pretul pe kilogram este de numai 5 bani, iar Dacia mea nu cântarea mai mult de 500 de kilograme.
Mi s-a oferit sansa de a intra in programul „Rabla”, dar pentru asta e nevoie de bani. De multi bani. Iei cuponul acela, dar ca sa-ti cumperi o alta masina trebuie sa mai vinzi vreo doua vechituri ca a mea sau o tarla de pe la tara. Or, eu asta nu-mi permit.
Asa ca am venit cu masina din nou acasa, pentru ca pe degeaba n-o dau. Si va mai spun ceva. Ocup, fara sa vreau, dar altfel nu se poate, si un loc de parcare in zona in care locuiesc, in Cornisa. Si nici asta nu e bine.
Dar ce solutii sa fie? Vreau s-o dau undeva, ca ma incurca, dar nici chiar pe doi bani. Cred ca legislatia nu e buna, cred ca undeva se mai poate lucra, nu? Acum nici nu m-oi imbogati de pe urma unei masini vechi, dar nici asa bataie de joc nu se poate.
Cum sa dea numai 5 bani pe kilogram? Cu 250 de lei nu iei nicio anvelopa de iarna. Este prea putin. Oare altfel nu se poate?
Gheorghe Gurau