Sarata II. Ei si noi.

Am citit in ziare, inca de acum câtiva ani, dar si mai recent, ca se va deschide un cimitir nou, undeva pe la Sarata. Cimitirul Sarata II.

Nu e un subiect frumos, dar vrem, nu vrem, trebuie sa ne gândim si la ce se va intâmpla cu noi dupa ce nu vom mai fi, dar mai ales la faptul ca trecerea spre cele vesnice trebuie sa fie o o povara cât mai usoara pentru cei ce ramân in urma noastra. Cimitirele care sunt acum in Bacau sunt pline pâna la refuz. Am ajuns sa dezgropam oseminte ca sa se faca loc altora care mor.

Unde mai pui ca un loc de veci se vinde pe bani multi si se fac adevarate afaceri de pe urma mortii. Vestea ca va exista un nou cimitir e buna, nimic de zis, fiindca, vorba aceea, de impozite si de moarte nu avem cum sa scapam. Trebuie sa-i ingropam undeva pe cei al caror suflet a urcat la cer, e necesar un loc unde sa ne reculegem la capatâiul lor, sa avem unde aprinde o lumânare si sa le aducem omagiul nostru. Pâna când ne va veni si noua rândul…

Am mai auzit, am si vazut de altfel, ca trec prin zona câteodata, ca acest cimitir are amenajari si servicii moderne si ca este construit undeva pe drumul de la Bacau la Sarata. Insa exista câteva probleme. Prima si cea mai mare, dupa cum mi se pare mie, este departarea de oras.

Sunt câtiva kilometri buni pâna acolo, pe care un batrân nu are cum sa ii faca pe propriile picioare, asa cum fac in prezent pâna la cimitirele din oras, sa aiba grija de propriile locuri de veci sau sa-si plânga rubedeniile pierdute. Gânditi-va ca distanta pare si mai mare, efortul si mai greu, daca e canicula sau viscol.

Am mai citit ca Sarata II urma sa fie dat in functiune in aceasta primavara. E deja vara.

Gheorghe Andon