Trec zilnic prin centru. Nu am avut cum sa nu observ minunatiile de lalele care au umplut orasul in aceste zile. Toate culorile, vii, frumoase, care iti insenineaza ziua, oricât de abatut ai fi. Parca suntem in Olanda.
Suntem orasul lalelelor in aceste zile, iar asta ma face foarte mândra. Zilele trecute am avut musafiri din alte zone ale tarii, nu mai conteaza de unde, insa ideea e ca, bineinteles, la o iesire in oras, am avut si eu cu ce sa ma laud (in sfârsit) – tocmai cu aceste lalele, care au fost admirate la superlativ si de prietenii mei.
Cum, de altfel, sunt admirate zilnic de toti trecatorii care ajung prin centru. Cred ca nu numai eu am observat bacauani care pur si simplu se opresc si fac poze la aceste flori. Flori pe care le-am vazut si la Statuia lui Stefan cel Mare, razlet si prin Parcul Catedralei, sunt convinsa ca mai sunt si prin alte zone (nu stiu, ca nu sunt asa de plimbareata).
Frumos. In sfârsit avem si noi de ce sa ne iubim orasul, care a ajuns cam tern. Si sa ne simtim ca in Olanda. Chiar si asa, pentru câteva zile, cât vor tine aceste lalele (unele au inceput deja sa se ofileasca). Si tare mi-ar placea sa traiesc acest sentiment mai tot timpul. Vedeti, domnilor, voi cei care conduceti acest oras, cât de putin ne trebuie sa fim bucurosi ca locuim in Bacau? E suficient doar sa va pese. Nimic mai mult. Sa va pese si de noi, cei de rând.
Florentina Caleac