Taranii si eolienele

Am vazut ca toata lumea cauta solutii pentru inlocuirea energiei bazata pe hidrocarburi sau macar diminuarea acestora, in conditiile in care specialistii atrag atentia asupra epuizarii lor, dar si a gradului tot mai mare de poluare si incalzirii globale. Energia nucleara se dovedeste tot mai periculoasa, cea bazata pe forta mareelor este costisitoare.

In toata Europa se fac investitii imense in instalatiile eoliene, cum am vazut si la noi, pe la Rosiori, Oncesti, Racaciuni. Dupa câte stiu eu, asemenea instalatii, dupa ce sunt puse in functiune, beneficiaza de anumite facilitati de la stat, de la UE, fiind energie verde, alternativa.

Toate acestea sunt construite de firme straine sau de firme cu capital mixt. Vin, inchiriaza sau cumpara terenul, planteaza eolienele si apoi incaseaza banii, toti banii. Recent, am vazut un reportaj dintr-un stat din SUA, unde, o localitate a preluat intregul proces de instalare a acestor “uzine de vânt”, cu beneficii substantiale pentru comunitate, dar si pentru locuitorii ei. Ce-au facut oamenii aceia?

In primul rând au constituit o asociatie comunala, cu obiectivul de a construi o ferma de eoliene, dupa care au preluat terenurile, prin donatii, concesiuni sau inchirieri, stabilind, prin contracte, modul de plata, in aproape toate cazurile, proprietarii acceptând plata in energie sau participare la profit. Americaneste. Au incheiat contract cu o firma care produce instalatiile si le monteaza, au luat un credit, garantat cu teren si instalatii, beneficiind si de anumite facilitati.

Primaria a asigurat forta de munca necalificata, devenind si ea parte in aceasta mare afacere. Au format o ferma de 17 eoliene, capabila sa alimenteze 4000 de gospodarii, eoliene care, in 7-8 ani au acoperit toata investitia, dupa care “producea” profit. S-au creat 15 locuri de munca, iar comunitatea isi incasa impozite si taxe, dupa o perioada de gratie, iar cetatenii primeau energie electrica la un pret cu mult sub cel al pietei.

De ce nu ar lua cineva si la noi taurul de coarne si ar studia aceasta posibilitate, ar fi mana cereasca pentru localitatile rurale. Este adevarat ca este nevoie de minte, curaj si munca.

ing. Costache Lepadatu