Tristetea unui fost licean

Si eu am fost liceean si m-am bucurat ca am terminat, deoarece in ultimul an nu-mi mai era gândul decât la facultate. Atunci nu ne dadea voie sa iesim in strada, nu purtam decât uniforme, totul se petrecea in clase, in curtea scolii, nu ca acum, când bucuria se manifesta in strada (parca-i prea mult!), in mari sali de spectacol, cum este Teatrul de Vara. Tinerete… energie…

Am auzit ca suntem printre putinele orase in care au loc asemenea explozii de exuberanta in strada: politie, jandarmi, scurtcircuitarea circulatiei. M-am nimerit, intr-o dupa amiaza, in fata Teatrului de Vara si mi-am zis sa intru, sa vad si eu ce este acolo. Mai erau doar câtiva elevi, strângeau ceva de pe scena.

Nu mi-a placut ce am vazut: peste tot hârtii, sticle de plastic goale, cartoane, confeti, flori rupte, cutii, covoare ude, crengi de brad aruncate pe sub scaune. Nu va scriam, dar am fost un pic trist.

Cicerone Lazar