Va scriu cu speranta ca aceste rânduri vor fi citite si de cei din Inspectoratul Scolar care ar trebui sa mai mearga in control (neanuntat) prin gradinite si sa vada cum inteleg unele educatoare sa se comporte cu copiii, ce “lectii” de viata eronate le dau celor mici si ce metode/idei/conceptii comuniste, dictatoriale au doamnele de la care asteptam sa ne educe copiii.
Fetita mea a venit intr-o zi acasa si mi-a povestit foarte natural un episod care iti da fiori nu altceva.
Cum a fost umilita o colega de a ei, de intreaga clasa, pentru ca a facut o prostie. “Mami, am râs cu totii de ea (amuzata si când povestea). A fost obraznica si doamna a scos-o in fata clasei si ne-a pus pe toti sa râdem de ea pentru ce a facut. A fost distractiv, dar fetita s-a suparat si a inceput sa plânga.”
Am ascultat-o socata si incercam sa-mi adun puterile pentru a-i spune cât de gresit si inuman este sa procedezi asa. Chiar daca un copil greseste!
Am simtit toata umilinta traita de acea fetita de care a râs o clasa intreaga si m-a revoltat la culme, chiar daca nu a fost vorba despre copilul meu. Poate va fi data viitoare…
Doamnelor educatoare (pentru cele care procedeaza asa), ma ingrozeste ideea ca sunteti tolerate in sistem, ca aveti pe mâini, timp de opt ore, soarta a zeci de copii pe care, prin astfel de metode, reusiti sa-i stricati, chiar daca acasa poate primesc o educatie buna, corecta, sanatoasa care include si lectii despre toleranta, respect si incredere de sine.
Livia Marcu