Am citit astăzi (marți, 30 octombrie-n.r.) în ziarul dvs. un articol din care am aflat că sunt foarte multe locuri de muncă libere în țările din Uniunea Europeană. Nici nu știu dacă să mă bucur sau nu. Probail că e bine că este de muncă și probabil pe bani destul de buni. În același timp mă întristez că ne pleacă oamenii. Ne pleacă oamenii pregătiți iar noi rămânem descoperiți. Nu mai are cine munci acasă. Tot în ziar am văzut că sunt o grămadă de locuri de muncă disponibile și aici, acasă. Angajatorii nu găsesc forță de muncă. Tinerii nu numai că nu vor să muncească pe bani puțini, dar nici atitudinea corespunzatoare nu o au. În una din zilele trecute am vrut să cumpăr o franzelă de la un magazin de cartier. Vânzătoarea, o tânără la vreo 20 de ani, mi-a spus să aștept puțin. Ce „treabă” avea? Se conversa online pe messenger cu un tânăr. Își povesteau de unele de altele. Cu astfel de atitudine… nu știu cum a fost angajată. Numai că patronul se plânge că nu are de unde să aducă alți oameni, așa că poate o acceptă cum e. Cică ăștia tineri vor bani foarte mulți și să nu facă mai nimic. Ce zile am ajuns! Stau și mă întreb a cui o fi vina si dacă noi merităm să ni se întâmple așa ceva? Știu că nu voi obține niciun răspuns la întrebările mele, dar dacă voi atrage măcar atenția asupra acestor probleme, poate că cineva doar se va gândi la acest aspect. Că mă îndoiesc că se vor rezolva vreodată. Cu alte cuvinte, ne afundăm încet și sigur. Dar noi să fim sănătoși, că de muncă se găsește. Oriunde!
Casian Alexandrescu